Ce spune limbajul corpului despre tine?

Exista numeroase forme de comunicare care se completeaza reciproc pentru a transmite un anumit mesaj, unul din ele, poate printre cele mai importante este limbajul corpului. Am fost uimita sa aflu cate lucruri transmit despre tine pana si cele mai discrete gesturi.
Veti spune ca un cunoscator normal ca le observa dar asta nu inseamna ca o persoana neavizata poate primi aceste mesaje. Nimic mai fals. In general mesajele corporale sunt prelucrate la nivel de subconstient, nivel unde se formuleaza si un raspuns adecvat mesajului receptionat. Inca nu detin toate informatiile dar cateva din cele care mi-au ajuns la... ochi in cazul asta, sunt urmatoarele mici detalii care va tradeaza:

Persoane submisive vs. persoane dominatoare:

• Persoanele submisive tind sa stea cu picioarele sub scaun sau cat mai departe de interlocutor pentru a nu parea o amenintare, acestea sunt persoanele cel mai usor de manipulat.
• Intr-o conversatie se poate detecta neincrederea prin observarea pozitiei bratelor: bratele incrucisate trimit un mesaj de defensiva pe cand gesturile largi o atitudine degajata, increzatoare si receptiva.
• Mainile in soduri, eventual dublate de o pozitie ferma (cu greutatea egal distribuita pe ambele picioare) este un semnal de agresivitate si dorinta de a domina.Mainile duse la spate arata o persoana care se doreste complet inofensiva, foarte receptiva la sugestii.Pozitia care o adopti cand stai in picioare este de asemenea plina de informatii. O pozitie ferma intr-un grup, acompaniata de o postura dreapta, increzatoare, stabileste "seful" grupului in subconstientul celorlalti.

Pulsul conversatiei:

• Daca o persoana sta cu greutatea pe un picior exista doua interpretari: fie vrea sa "scape" din situatia in care se afla, caz in care piciorul opus celui de sprijin va indica directia in care planuieste sa plece, fie este interesat de o anumita persoana din grup, caz in care piciorul liber va fi orientat in directia ei.
• Inca un semnal clar ca interlocutorul considera conversatia cam plictisitoare este tendinta de a "fugi". Picioarele tind sa imite fuga iar privirea cauta o iesire sau revine periodic la ea. Acestea doua sunt semne ca ar cam trebui sa schimbi subiectul sau sa inchei conversatia cu totul.
• Daca este de acord cu tine cel mai des te va privi atent, va da din cap in semn de aprobare si va avea corpul inclinat in directia ta pentru a-ti oferi toata atentia. Acestea sunt semne si ca nu vrea sa preia rolul de vorbitor si prefera sa asculte.
• Totusi trebuie sa fii atent la frecventa aprobarii, daca este ridicata, insotita de o stare de agitatie atunci este evident ca ar dori sa preia rolul de vorbitor asa ca incearca sa iti transmita ca a inteles si ca ar trebui sa grabesti finalizarea ideii.O persoana care sta cu picioarele incrucisate spune ca nu ar dori sa plece din contextul respectiv.

Atractia sexuala

• Se spune ca imitatia este cel mai sincer compliment, in cazul imitarii pozitiei interlocutorului de sex opus, eventual o copiere "in oglinda" a limbajului corpului sunt semnale de atractie sexuala. Cel mai des se observa la cuplurile care sunt impreuna de ceva timp o tendinta de a se sincroniza in reactii, pozitii ale corpului, etc.
• O tehnica de a verifica daca o persoana este atrasa sau nu de tine este "avans si retragere". Pe scurt, in timpul unei conversatii fa un pas spre interlocutor/interlocutoare, ca si cum ai vrea sa subliniezi o idee dupa care retragete eventual cu un pas mai departe. Daca persoana este interesata atunci subconstientul va percepe vidul creat in spatiul personal si va avea tendinta sa te urmeze pentru a diminua respectivul gol.
• Pozitia corpului poate trada interesul dupa o alta regula destul de simpla, eu am retinut conceptul in termeni de fizica: barbatul e ca un gaz, femeia ca gheata. Barbatul in general cand vrea sa cucereasca o femeie are tendinta de a incerca sa ocupe cat mai mult spatiu de aceea veti observa ca isi va indrepta spatele, va intinde bratele, etc. O femeie in schimb va incerca intuitiv sa ocupe cat mai putin spatiu, cu alte cuvinte ai senzatia ca se contracta.
• Desi toate aceste semne sunt controlabile exista totusi o reactie chimica a corpului care tradeaza cel mai mult interesul sexual: dilatarea pupilelor. In momentul cand privim persoana care ne place automat pupilele noastre se vor dilata, reactie care nu poate fi controlata. Obiceiul femeilor de a incrucisa picioarele a pornit de la efectul vizual al pozitiei, si anume cel de alungire.

Trasaturi fizice

• Studiile arata ca persoanele cu inaltimea peste medie sunt considerate mai inteligente si increzatoare astfel ca acced mult mai usor la pozitii de conducere.
• Persoanele mai scunde sunt vazute ca lipsite de aparare si creeaza nevoia de a le proteja.
• Ochii mari si pupilele dilatate sunt considerate foarte atragatoare pentru ca accentueaza inofensivitatea respectivei persoane. In trecut era folosita matraguna, in cantitati mici pentru a dilata pupila denumirea ei fiind belladona. Ochelarii de vedere au acelasi efect prin marirea ochilor.
• Daca tot am pomenit ochelarii trebuie mentionat ca ochelarii purtati pe cap fac persoana mai atragatoare pentru ca sugereaza lipsa de aparare. Explicatia sta in evul mediu si armurile purtate de cavaleri, gestul de a ridica ochelarii fiind foarte similar cu cel de ridicare a protectiei pentru ochi de la armura.

Tineti minte: cuvintele constituie doar 10% din mesajul transmis intr-o conversatie.

Despre Relatii

Am intrat pe un site dedicat studentilor care are o tema interesanta pe forum: "cum sa ai o relatie frumoasa cu o fata". In principal spune barbatilor, sau mai bine spus baietilor, cam ce trebuie sa faca ca sa aiba relatia de vis. Raspunsul meu: nu e chiar asa.

Din experienta mea si a celor din jurul meu am invatat niste lucruri destul de importante. In primul rand trebuie sa recunoastem toti, odata pentru totdeauna, ca desi facem parte din aceeasi specie suntem fundamental diferiti. E doar o chestiune de comunicare. Nu asa cum o definim noi fetele: de ce nu imi spune ce simte, de ce nu comunica cu mine, de ce nu imi spune problemele lui, ci mai degraba o intelegere a modului de comunicare a partenerului (mai pe scurt sa vorbesti pe limba lui/ei). Noi vorbim despre sentimente, ei nu, noi comunicam alandala, ei nu. Nu este esential ca intr-o relatie sa se vorbeasca incontinuu, uneori tacerea are locul ei, dar este esential ca ambii sa fie familiarizati cu dialectul sexului opus.

In al doilea rand, ceea ce nu stiu fetele, e ca baietii se indragostesc mai usor decat noi. Barbatii nu sunt cele mai rationale creaturi intr-un inceput de relatie dar femeile da. Cat despre care e diferenta intre tipele care au o groaza de baieti si cele care duc lipsa este usor de observat: primele ii lasa sa fie asa cum isi doresc, adica sa le vaneze, sa le caute, barbatii vor in general ce nu pot avea (si e valabil si pentru fete uneori) dar asta nu inseamna sa se exagereze. Lasa-l sa-si faca damblaua si ramai independenta de el. Daca alergi dupa tipi nu le dai alta alternativa decat sa fuga de tine.

Al treilea punct critic este cand devii dependenta de el si il lasi sa devina centrul universului tau. Nu te sacrifica pe tine pentru un tip pe care abia l-ai cunoscut. Atat timp cat iti pastrezi independenta si nu ceri de la el ce ai sacrificat voluntar o sa fie totul ok. Daca te bazezi pe el sa umple golurile din viata ta te inseli amarnic, cere respect, atentie dar nu te astepta sa devina un supliment la propria viata. Nu o sa vezi niciodata un tip ca isi suna frizerul si ii spune: "Trebuie sa aman programarea de azi pentru ca eu si prietena mea trebuie sa petrecem mai mult timp impreuna".

... Just saying...

Risc la fericire

Este greu sa stii ca ai riscat totul pentru o mana de nisip care acum se spulbera in vant, dar nu poate sa doara la fel de mult ca atunci cand realizezi ca valorezi la fel de mult cat scaunul din colt pentru persoana pe care o iubesti. Am riscat si am pus punct unei relatii care ajunsese la fel de benefica pentru mine ca o hemoragie interna. E greu, e dureros si e necesar. Nici acum nu cred ca a trecut totul dar pentru asta exista pagina asta, cartile din biblioteca, prietenii si tot asa.
Am invatat sa fug de realitate, sa ma ascund dar acum a venit momentul sa lupt. Nu asta facem toti? Ne ferim de o lupta iminenta cu propria noastra realitate, cu propria noastra persoana? Sunt constienta ca ceea ce sunt acum se datoreaza doar alegerilor pe care le-am facut in trecut si pot schimba asta oricand, dar ce mai poti sa faci atunci cand alegerea ta a fost sa rupi o relatie pretioasa si stii ca nu mai poti sa o refaci niciodata? Nu poti sa ramai si sa plangi ce ai pierdut, trebuie sa marsaluiesti inainte, cu capul sus, sperand ca daca te prefaci ca totul e bine, pana la urma imaginea pe care o tii in minte se va transforma in realitate. Asta fac eu acum. Marsaluiesc inainte, ma ocup de mine si supravietuiesc.
Am riscat pentru fericire, acum trebuie doar sa imi ascut mintea si sa lupt pentru ea.

Apropo de perspectiva

In ultimul timp am tot citit dintr-o carte care se presupune ca ma invata sa traiesc fericita. Mai concret ma invata niste tehnici tibetane de meditatie si face o paralela destul de interesanta intre invataturile budiste si fizica cuantica din ziua de azi. Un fel de: v-am zis noi, daca nu ati vrut sa ascultati. Mi-a placut in mod special o anecdota cu privire la relativitatea timpului si faptul ca este perceput in termeni incorecti, "un eon este o secunda si o secunda este un eon, dar asta nu inseamna ca secunda devine mai lunga sau eonul mai scurt". Nu va impacientati, nici eu nu am inteles nimic la inceput dar m-a ajutat sa inteleg istorisirea:

Un elev se duce intr-o zi la maestrul sau si ii cere acestuia sa il invete o lectie profunda. Maestrul este de acord si ii propune sa bea o ceasca de ceai inainte. Dupa ce amandoi termina ceaiul maestrul ii spune elevului ca il va invata lectia promisa si ii mai toarna o ceasca de ceai. In timp ce o ducea la gura, ceaiul se transforma intr-un lac intins pe marginea caruia elevul statea si medita. Intre timp o fata foarte frumoasa vine sa umple un ulcior cu apa si baiatul se indragosteste de ea si ea de baiat. Acesta o urmeaza acasa unde si parintii fetei il indragesc si hotarasc sa ii casatoreasca pe tineri. Dupa trei ani se naste primul copil, un baiat, si dupa inca doi o fata. Cand baiatul implineste 14 ani se imbolnaveste si moare. La scurt timp, pe cand aduna lemne in padure, fata este atacata de un tigru si moare si ea. Sotia tanarului, indurerata de moartea copiilor se sinucide aruncandu-se in lacul din apropiere. Parintii fetei refuza sa mai manance din cauza pierderii ficei si mor si ei. Dupa ce a ramas singur pe lume, baiatul se gandeste ca cel mai bine ar fi sa se sinucida si el. Se duce pe malul lacului si cand era pe punctul sa se arunce lacul devine din nou ceasca de ceai. Aceasta era inca fierbinte in mainile lui. Isi privi maestrul care dadu din cap in semn de incuviintare: aceasta este lectia care ai cerut-o, timpul este doar o idee iar modul in care il experimentam tine de perspectiva noastra.

Tin sa precizez ca povestirea este scrisa din amintiri asa ca s-ar putea sa contina inexactitati. Ideea principala e totusi intacta: nu ati avut niciodata senzatia ca timpul trece mult prea greu sau mult prea usor? Cum spune si o replica dintr-un film: "Pune mana pe o tigaie incinsa si o sa ai senzatia ca o secunda este o ora, pune mana pe o femeie incinsa si o sa vezi ca ora devine secunda". Desi invataturile acestea sunt antice (nu filmul, anecdota!), se pare ca abia in secolul trecut Einstein a reusit sa dea o formulare matematica acestei ipoteze in teoria relativitatii. Spiritualitatea si stiinta nu mai sunt chiar atat de departe una de alta in zilele noastre.

Idiot sau destept?

Totul tine de perspectiva nu e asa?

Un copil, sa ii spunem Bob, mergea la o scoala pentru copii speciali, si cand spun speciali ma refer la cei cu probleme. Intr-o zi, la ora de lucru manual, profesorul observa ca Bob se juca cu bucata sa de lut intr-un colt. Se duce la el si il intreaba:
- Bob, cu ce te joci tu acolo?
- Cu o bucata de rahat.
- Si ce faci din ea?
- Un profesor.
La acest raspuns, ca orice cadru plin de sine, profesorul cheama directorul pentru a constata regresul elevului. Nici directorul nu a fost mai delicat:
- Bob, ce ai acolo?
- O bucata de rahat.
- Si ce faci cu ea?
- Un director.
Directorul ofuscat apeleaza la ajutorul unui specialist, psihologul scolii. Un om care stie sa comunice eficient cu elevii:
- Bob, eu stiu ce ai acolo.
- Da?
- Ai o bucata de rahat. Si stiu ce vrei sa faci cu ea.
- Serios?
- Da. Vrei sa faci un psiholog.
- Nu am destul rahat.

Si mai ziceau ca baietelul e retardat.

De ce persecutati copilul? E doar creativ.




Daca nu stiti ce scrie: Very funny Peter!

Rasism

Strasbourg

In viziunea mea Strasbourgul nu avea atat de multe de oferit pana sa ajung acolo. In afara de faptul ca puteam sa depun o petitie pentru drepturile omului si ca o sa vad o capitala Europeana nu stiam mare lucru. Este un oras mic, daca e sa il comparam cu Parisul sau Bucurestiul, cu cladiri in stil alsacian, o atmosfera linistita dar cu destul de multe elemente moderne incat sa nu uiti ca esti intr-o capitala europeana.

Hotelul la care am stat se numeste Etap si il recomand tuturor celor care sunt in cautare de preturi convenabile si servicii ireprosabile, in Strasbourg cel putin. Cei de la receptie au fost foarte draguti desi ne intelegeam cu ei in trei limbi diferite. Singurul inconvenient care a fost resimtit de bugetul nostru de calatorii a fost parcarea.

Prima cladire care am vazut-o a fost gara. Nu pentru ca auzisem despre ea ci doar pentru ca hotelul la care am stat era situat langa ea. Nimic special nu? Gresit. Ca orice cladire din Franta, gara din Strasbourg trebuie sa contina putina arta impletita cu simtul practic. Desi aparent o cladire moderna la exterior, cladirea veche este inca intacta si protejata de fatada de sticla si metal. Mi-a placut ca simteai ca ai intrat intr-o gara europeana: curatenie, oameni civilizati... si preturi pe masura. Dar asa este in toate garile nu? Ceea ce nu vedeti in toate garile, sau ma rog, in afara lor, este un parc in miniatura, cu iarba bine intretinuta pe care aveai voie sa stai fara sa urle un politist ca nu ai voie ca o strici. Fara babe iesite cu cainii la plimbare, fara mizerii, desi metroul era aproape, fara alte specii rare de animale domesticite de pe la noi care sa asculte guta si salam pe la telefoane. Din ce am observat francezii chiar apreciaza culoarea verde si incearca sa o conserve, nu sa o transforme in parcari.

In ziua in care am ajuns am iesit sa ne plimbam pe strazile orasului. Am vazut ce inseamna un metrou adevarat, nu cutiile alea de tinichea in care toti dansam dupa o coregrafie dictata de sinele decalate in fiecare dimineata. Cat ne-am plimbat am "descoperit" piata Kleber si piata Guttenberg. Prima este destul de frumoasa, cu o fantana arteziana de efect iar a doua este numita dupa inventatorul tiparului a carui statuie troneaza in mijlocul ei langa un carusel de moda veche despre care nu pot sa va spun daca e acolo permanent sau doar am avut noi noroc.


Catedrala din mijlocul orasului este absolut uimitoare. O cladire inalta de cateva sute de metri, in stil gotic troneaza impunatoare de cum intri in piata. Pur si simplu nu poti sa nu exclami wow. De parca inaltimea nu era suficienta sa te faca sa te opresti in loc, basoreliefurile si dantelaria specifice stilului gotic te fascineaza de cum dai ochii de frumoasa biserica. Am avut norocul sa fie Duminica cand am ajuns in Strasbourg asa ca am avut placerea sa asistam la o parte din slujba. Nu am inteles nimic din ce zicea omul ala acolo... da canta asa frumooosss... Adevarul e ca sunetul orgii combinat cu cel al corului din catedrala erau ireale, am incercat chiar sa le inregistrez dar pur si simplu nu este acelasi sentiment. Daca veti vizita vre-odata orasul incercati sa includeti in sejur o zi de duminica pentru ca experienta nu poate fi descrisa in cuvinte. In acelasi loc gasesti si cea mai veche farmacie din Europa si Casa comertului cu o fatada din lemn sculptat, foarte frumoasa dar eclipsata de catedrala.


Va recomand o cursa cu vaporasul cu peretii de sticla... care spre rusinea mea nu stiu cum as putea sa il numesc. Pentru noi a fost mai mult un refugiu pentru ca incepuse sa ploua dar turul este chiar interesant. Inca un lucru care trebuie sa il faceti cat sunteti in Franta este sa gustati specialitatile tarii, aici am mancat niste tarte absolut delicioase pe care sunt sigura ca nu le voi intalni in Romania prea curand. Sunt o groaza de optiuni si in general dulciurile sunt absolut delicioase.


Sper ca v-am facut pofta de Strasbourg si daca doriti sa mai vedeti poze le gasiti aici.

Scrisoare catre copilul meu

Ce stii tu suflet inocent ce e suferinta? Ce stii tu care nu ai simtit durerea iubirii pana acum, tu care traiesti intr-o lume de vise, intr-o lume de poezie, intr-o lume diferita de a noastra, a oamenilor de rand. Nu pot sa stiu ce vezi si daca vezi ce vedem si noi. Eu cred ca nu, eu cred ca vezi magia din lucrurile ce ne inconjoara, vezi ceva ce noi am uitat de mult. Vezi iubire in fiecare strop de ploaie, in fiecare floare. Vezi o simfonie de culori unde noi vedem doar asfalt gri si nori negri. Ce mult as vrea sa pot sa fiu ca tine. Sa vad ca tine, sa aud ce auzi si tu pentru ca in lumea ta ingerii iti vorbesc, pentru ca in lumea ta orice fapta buna isi primeste rasplata, pentru ca in lumea ta sinceritatea nu e pedepsita, iubirea nu e izgonita, ratiunea nu ia locul sentimentelor. Ce lume frumoasa, ce copil inocent, ce suflet distins. In ignoranta ta esti mai bun decat orice savant pentru ca savantii nu simt… sa nu uiti sa iubesti tot ce e in jurul tau, sa nu uiti ca ratiunea omoara sentimentul, sa nu uiti sa fii tanar.

Ce stii tu suflet inocent ce e suferinta? Dar de ce ai sti asta? De ce ai vrea sa intelegi conceptul? Mai bine sa fie un alt cuvant din dictionar pentru tine. Nu cobora in lumea viselor spulberate. Ramai acolo sus printre ingeri, ramai acolo sus in cerul instelat. Viseaza copile, nu-I asculta pe cei din jur cand iti spun ca visele se nasc pentru a muri, nu ii asculta pe cei care iti spun ca nu poti pentru ca ei la randul lor se simt incapabili. Nu lasa oamenii fara suflet sa iti fure inocenta, agatate de ea asa cum te agati de ultima gura de aer. Traieste ca si cum maine ar fi ultima zi din viata ta, nu astepta nimic de la oameni si vei primi mai mult decat ai crezut posibil, traieste nu vegeta, nu astepta ziua de maine ca sa faci ceea ce iti doresti pentru ca maine e relativ. Maine s-ar putea sa nu existe pentru tine, poate maine intervine implacabilul, poate maine nu exista, poate maine nu vei mai exista decat in amintirile celor care te-au iubit, celor care te-au cunoscut si chiar si asta e trecator. Nu uita sa iubesti.

Am mai crescut putin

Ce inseamna de fapt 3 luni? In unele cazuri poate insemna o viata de om, poate aduce schimbari atat de radicale si de rapide incat atunci cand iesi din starea asta nu reusesti nici macar tu sa te recunosti. Am avut timp in ultima mea vacanta "scolara" sa ma gandesc la mine si la cei din jur si am ajuns sa realizez unele lucruri importante iar altele sa devina o enigma.

Am inteles ca desi vreau sa cred ca toti oamenii sunt buni si iubitori exista persoane care pur si simplu nu sunt asa. Persoane care cauta sa iti faca rau desi nu vezi decat o sincera prietenie din partea lor. Sunt oameni pe care ii poti considera inteligenti, chiar genii si care sa fie atat de influentabili incat te fac sa te intrebi daca nu cumva ai nimerit intr-un univers paralel. Sunt oameni care par ca au multe de zis, ca se respecta si cand ajung sa faca ceva care sa ii reprezinte isi modeleaza personalitatea dupa cum dicteaza ceilalti, si din nou simti ca ai aterizat in alta lume.

Am invatat ca intotdeauna exista doua versiuni ale unui eveniment si ca unii oameni au un talent natural de a prezenta totul ca si cum ei au fost victima intregii povestiri. Am invatat ca singura calitate care merita apreciata cu adevarat este sinceritatea si ca toate restul palesc in prezenta ei. Am invatat ca nu trebuie sa iti pierzi timpul stand intr-o situatie care te face sa te simti prost doar pentru ca nu ai nimic mai bun de facut.

Dar cea mai importanta lectia a fost ca lumea nu devine mai gri sau mai anosta doar pentru ca ai renuntat la copilarie, abia acum incepi sa traiesti. Viata incepe cand incetezi sa visezi si atat. Ea incepe cand faci primul pas pentru a ajunge la stele.