Este greu sa stii ca ai riscat totul pentru o mana de nisip care acum se spulbera in vant, dar nu poate sa doara la fel de mult ca atunci cand realizezi ca valorezi la fel de mult cat scaunul din colt pentru persoana pe care o iubesti. Am riscat si am pus punct unei relatii care ajunsese la fel de benefica pentru mine ca o hemoragie interna. E greu, e dureros si e necesar. Nici acum nu cred ca a trecut totul dar pentru asta exista pagina asta, cartile din biblioteca, prietenii si tot asa.
Am invatat sa fug de realitate, sa ma ascund dar acum a venit momentul sa lupt. Nu asta facem toti? Ne ferim de o lupta iminenta cu propria noastra realitate, cu propria noastra persoana? Sunt constienta ca ceea ce sunt acum se datoreaza doar alegerilor pe care le-am facut in trecut si pot schimba asta oricand, dar ce mai poti sa faci atunci cand alegerea ta a fost sa rupi o relatie pretioasa si stii ca nu mai poti sa o refaci niciodata? Nu poti sa ramai si sa plangi ce ai pierdut, trebuie sa marsaluiesti inainte, cu capul sus, sperand ca daca te prefaci ca totul e bine, pana la urma imaginea pe care o tii in minte se va transforma in realitate. Asta fac eu acum. Marsaluiesc inainte, ma ocup de mine si supravietuiesc.
Am riscat pentru fericire, acum trebuie doar sa imi ascut mintea si sa lupt pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu