Arta

Doi iubitori de arta ajung in fata unei picturi abstracte. Dupa ce privesc un timp exponatul, unul din ei intreaba:
- Ce crezi ca reprezinta?
- Spune aici ca e un cowboy pe cal.
- Si de ce nu e?

Cam aceeasi senzatie am trait-o cand am vizitat muzeul Pompidou din Paris. Cea mai interesanta expozitie a fost, ca de obicei, cea temporara dar nici expozitia permanenta nu a fost de lepadat. O singura problema: fara ghid m-as fi uitat ca vitelul la poarta noua. Normal ca dupa ce ai aflat ca pictura a fost realizata fara pensule, doar cu ajutorul unui corp uman gol, imbracat in vopsea, dupa o coregrafie dictata de mintea artistului, capeti o alta perspectiva.

In ciuda acestui ajutor totusi nu am putut sa inteleg cum niste tuburi suspendate care arata de parca ar fi intestine de brontozaur pot fi considerate capodopere de arta. Am stat 5 minute uimita si cu stomacul intors pe dos ca sa descopar, macar intuitiv, ce a vrut sa zica omul ala cand a atarnat hidoseniile de tavan. Mi-am inghitit ficatul si am concluzionat ca probabil asta si dorea sa inspire si am continuat cu alte ciudatenii din lumea artei.

Una din ele era si un filmulet cu o rusoaica, goala pusca, care canta o melodie trista si se mutila in fata unor spectatori cu priviri tampe. Pun pariu ca nici ei nu au priceput de ce femeia aia se biciuia de zor dar totusi au aplaudat cand s-a terminat opera. Presupun ca asta e un fel de automatism al maimutei educate. Am privit filmuletul cu aceeasi curiozitate morbida cu care privesti urmele unui accident de masina fara supravietutori si pot sa spun ca nu am avut nici o revelatie subita sau o intelegere mai profunda, doar niste imagini din seria real life horror.

Pompidou merita vizitat si merita mai mult decat reflexul snobului din tine care iti spune sa dai din cap cu admiratie la tot ce are eticheta dedesubt cu numele si autorul. Incercati sa intelegeti ce este de inteles si daca nu va place in mod deosebit, merita sa urcati macar pentru priveliste.