Frumusetea blogului, pentru mine cel putin, este sa il citesc dupa ce a trecut atat de mult timp incat am uitat de ce sau cand am scris ce am scris. Fraza dupa fraza imi amintesc esentialul: cine, de ce si cand. Dupa mai bine de un an am recitit cateva post-uri si nu pot spune decat: cata pasiune, cata hotarare, cat de infantil.
Trebuie sa recunosc, imi cladesc sisteme de valori intr-o mare de nisip si din pacate nu am norocul sau indemanarea lui Imhotep. Multe s-au schimbat si stiu ca mult prea multe se vor schimba. Sunt atat de putine lucruri care raman neclintite in sufletul meu: o prietenie la fel de veche ca lumea, frica de intuneric, dragostea pentru parinti si speranta ca lumea e chiar atat de roz cum o vad eu... sub tot griul asta afurisit.
As mai scrie un gand dar e intuneric iar eu trebuie sa dorm ca sa visez ca nu imi e frica de nimic... Noapte Buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu