luni, 22 februarie 2010

Revenind

Frumusetea blogului, pentru mine cel putin, este sa il citesc dupa ce a trecut atat de mult timp incat am uitat de ce sau cand am scris ce am scris. Fraza dupa fraza imi amintesc esentialul: cine, de ce si cand. Dupa mai bine de un an am recitit cateva post-uri si nu pot spune decat: cata pasiune, cata hotarare, cat de infantil.

Trebuie sa recunosc, imi cladesc sisteme de valori intr-o mare de nisip si din pacate nu am norocul sau indemanarea lui Imhotep. Multe s-au schimbat si stiu ca mult prea multe se vor schimba. Sunt atat de putine lucruri care raman neclintite in sufletul meu: o prietenie la fel de veche ca lumea, frica de intuneric, dragostea pentru parinti si speranta ca lumea e chiar atat de roz cum o vad eu... sub tot griul asta afurisit.

As mai scrie un gand dar e intuneric iar eu trebuie sa dorm ca sa visez ca nu imi e frica de nimic... Noapte Buna.

marți, 21 iulie 2009

Ce spune limbajul corpului despre tine?

Exista numeroase forme de comunicare care se completeaza reciproc pentru a transmite un anumit mesaj, unul din ele, poate printre cele mai importante este limbajul corpului. Am fost uimita sa aflu cate lucruri transmit despre tine pana si cele mai discrete gesturi.
Veti spune ca un cunoscator normal ca le observa dar asta nu inseamna ca o persoana neavizata poate primi aceste mesaje. Nimic mai fals. In general mesajele corporale sunt prelucrate la nivel de subconstient, nivel unde se formuleaza si un raspuns adecvat mesajului receptionat. Inca nu detin toate informatiile dar cateva din cele care mi-au ajuns la... ochi in cazul asta, sunt urmatoarele mici detalii care va tradeaza:

Persoane submisive vs. persoane dominatoare:

  • Persoanele submisive tind sa stea cu picioarele sub scaun sau cat mai departe de interlocutor pentru a nu parea o amenintare, acestea sunt persoanele cel mai usor de manipulat.
  • Intr-o conversatie se poate detecta neincrederea prin observarea pozitiei bratelor: bratele incrucisate trimit un mesaj de defensiva pe cand gesturile largi o atitudine degajata, increzatoare si receptiva.
  • Mainile in soduri, eventual dublate de o pozitie ferma (cu greutatea egal distribuita pe ambele picioare) este un semnal de agresivitate si dorinta de a domina.Mainile duse la spate arata o persoana care se doreste complet inofensiva, foarte receptiva la sugestii.Pozitia care o adopti cand stai in picioare este de asemenea plina de informatii. O pozitie ferma intr-un grup, acompaniata de o postura dreapta, increzatoare, stabileste "seful" grupului in subconstientul celorlalti.

Pulsul conversatiei:

  • Daca o persoana sta cu greutatea pe un picior exista doua interpretari: fie vrea sa "scape" din situatia in care se afla, caz in care piciorul opus celui de sprijin va indica directia in care planuieste sa plece, fie este interesat de o anumita persoana din grup, caz in care piciorul liber va fi orientat in directia ei.
  • Inca un semnal clar ca interlocutorul considera conversatia cam plictisitoare este tendinta de a "fugi". Picioarele tind sa imite fuga iar privirea cauta o iesire sau revine periodic la ea. Acestea doua sunt semne ca ar cam trebui sa schimbi subiectul sau sa inchei conversatia cu totul.
  • Daca este de acord cu tine cel mai des te va privi atent, va da din cap in semn de aprobare si va avea corpul inclinat in directia ta pentru a-ti oferi toata atentia. Acestea sunt semne si ca nu vrea sa preia rolul de vorbitor si prefera sa asculte.
  • Totusi trebuie sa fii atent la frecventa aprobarii, daca este ridicata, insotita de o stare de agitatie atunci este evident ca ar dori sa preia rolul de vorbitor asa ca incearca sa iti transmita ca a inteles si ca ar trebui sa grabesti finalizarea ideii.O persoana care sta cu picioarele incrucisate spune ca nu ar dori sa plece din contextul respectiv.

Atractia sexuala

  • Se spune ca imitatia este cel mai sincer compliment, in cazul imitarii pozitiei interlocutorului de sex opus, eventual o copiere "in oglinda" a limbajului corpului sunt semnale de atractie sexuala. Cel mai des se observa la cuplurile care sunt impreuna de ceva timp o tendinta de a se sincroniza in reactii, pozitii ale corpului, etc.
  • O tehnica de a verifica daca o persoana este atrasa sau nu de tine este "avans si retragere". Pe scurt, in timpul unei conversatii fa un pas spre interlocutor/interlocutoare, ca si cum ai vrea sa subliniezi o idee dupa care retragete eventual cu un pas mai departe. Daca persoana este interesata atunci subconstientul va percepe vidul creat in spatiul personal si va avea tendinta sa te urmeze pentru a diminua respectivul gol.
  • Pozitia corpului poate trada interesul dupa o alta regula destul de simpla, eu am retinut conceptul in termeni de fizica: barbatul e ca un gaz, femeia ca gheata. Barbatul in general cand vrea sa cucereasca o femeie are tendinta de a incerca sa ocupe cat mai mult spatiu de aceea veti observa ca isi va indrepta spatele, va intinde bratele, etc. O femeie in schimb va incerca intuitiv sa ocupe cat mai putin spatiu, cu alte cuvinte ai senzatia ca se contracta.
  • Desi toate aceste semne sunt controlabile exista totusi o reactie chimica a corpului care tradeaza cel mai mult interesul sexual: dilatarea pupilelor. In momentul cand privim persoana care ne place automat pupilele noastre se vor dilata, reactie care nu poate fi controlata. Obiceiul femeilor de a incrucisa picioarele a pornit de la efectul vizual al pozitiei, si anume cel de alungire.

Trasaturi fizice

  • Studiile arata ca persoanele cu inaltimea peste medie sunt considerate mai inteligente si increzatoare astfel ca acced mult mai usor la pozitii de conducere.
  • Persoanele mai scunde sunt vazute ca lipsite de aparare si creeaza nevoia de a le proteja.
  • Ochii mari si pupilele dilatate sunt considerate foarte atragatoare pentru ca accentueaza inofensivitatea respectivei persoane. In trecut era folosita matraguna, in cantitati mici pentru a dilata pupila denumirea ei fiind belladona. Ochelarii de vedere au acelasi efect prin marirea ochilor.
  • Daca tot am pomenit ochelarii trebuie mentionat ca ochelarii purtati pe cap fac persoana mai atragatoare pentru ca sugereaza lipsa de aparare. Explicatia sta in evul mediu si armurile purtate de cavaleri, gestul de a ridica ochelarii fiind foarte similar cu cel de ridicare a protectiei pentru ochi de la armura.
Tineti minte: cuvintele constituie doar 10% din mesajul transmis intr-o conversatie.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Bucuresti

Mi se pare mie sau Bucurestiul e din ce in ce mai jegos? Cu ocazia alegerilor au fost daramate garajele din spatele blocului si a fost turnata o bordura. Au pus chiar si niste banci apreciate de "baietii de cartier" de pe aici. Acum, dupa aproximativ 3 luni locul e o cocina infecta. Gunoaie peste tot, haine aruncate, hartii, peturi de bere, etc.
E normal veti spune, doar traiesti in Bucuresti! Acum vin eu si va intreb: care parte din toate astea vi se pare normala? Faptul ca marea majoritate a bucurestenilor este o adunatura de jegosi sau ca 200 de metri de bordura au ajuns in halul asta in doar 3 luni? Eu cred ca exista o relatie de cauzalitate aici.

Inca o reactie pe care o vor avea cei care citesc: pai nu e vina mea, eu vreau sa fie curatenie dar daca toata lumea arunca pe unde apuca.... Pai, ESTE vina ta pentru ca nu faci decat sa incarci de si mai multe gunoaie orasul procedand dupa metoda sunt bou deci fac ce face cireada sau pentru ca te uiti scarbit cu nasul pe sus, tinandu-ti respiratia, cand vezi cate un maldar de gunoi fara sa pui mana pe o lopata sau un bat si pe un sac si sa cureti zona din jurul blocului TAU!
Trebuie sa recunoastem, nimeni nu ar face asta pentru ca toti avem senzatia ca e o munca degradanta pentru titlurile adunate de-a lungul vietii pe hartie. Hai sa va dau o veste: nu e nimic degradant in a face curat in propria "ograda".

Cand vezi ca totul este curat parca nu iti mai vine sa arunci pe unde apuci. Asa m-am simtit in afara unde, cand vedeam cat e de curat, luam frumos ambalajul, il puneam in buzunar si il caram cu mine pana dadeam de un cos de gunoi pentru mi-ar fi crapat obrazul de rusine sa fiu prima care arunca in iarba sau pe strada chiar si cea mai mica hartie.

Da, stiu, haimanalele astea din ziua de azi sunt de vina. Nu neaparat, haimanalele astea au rectionat chiar laudabil la propunerea de a face curat in zona si au dat si motivul pentru care s-au strans gunoaiele: cosul nu a fost golit de mai mult de o saptamana, rusinica primarului in cazul asta. In schimb persoanele mai respectabile din bloc au strambat din nas, au zis ca nu au timp si s-au intors la televizorul din casa lor curata.

O ultima precizare pentru cei care cred ca tiganii sunt singurul impediment in calea unei Romanii civilizate: am vazut un tigan care s-a dat jos dintr-un Audi din care rasunau vesnicele melodii de salam si guta si a dus la gunoi hartiile din masina. Imi venea sa ma duc sa dau noroc cu el cat de civilizat mi s-a parut gestul. Pe urma am luat un taxi condus de un roman care, fiind oprit la stop, a deschis usa si a aruncat in strada toate gunoaiele din masina dupa care a plecat cu un ranjet tamp. Nu mai zic ca a reactionat de parca l-am injurat de mama cand i-am atras atentia.

Asta e Bucurestiul dar tine de noi sa facem o schimbare, ce ai facut TU azi pentru a-ti schimba viata in bine?

duminică, 19 octombrie 2008

Romeo et Julieta

Tin minte ziua in care te-am cunoscut. O privire a fost de ajuns ca sa dea nastere unui roi de fluturasi in stomacul meu. Era o zi frumoasa, de vara si o caldura care topea chiar si asfaltul pe care calcam grabita spre servici. Mi-ai spus ca ti-a placut la nebunie rochia mea alba, buzele rosii si parul un pic cam ciufulit. Imi amintesc ca nici in dimineata aia nu m-am trezit la timp si pur si simplu aruncasem pe mine prima rochita subtire din dulap. Asta e destinul. Te ia pe nepregatite dar totusi are grija ca totul sa fie perfect, un moment perfect. Ai incercat sa intri in vorba cu mine dar eram atat de grabita incat aproape ca nici nu observasem prezenta ta in statie, asta pana sa ma uit in ochii tai. Pur si simplu m-am sprijinit de cel mai apropiat obiect care imi parea cat de cat stabil pentru ca simteam ca ametesc de la cat de tare se invartea lumea cu mine. Nu am vrut sa aud de tine si stiu ca m-ai intampinat in fiecare zi de atunci cu un trandafir in mana. Pana la urma ai castigat jocul si am iesit la o cafea dupa program.

O fi fost cafeaua, conversatia, ochii tai negri… din momentul acela am fost de nedespartit. Eram ca doua picaturi de apa care s-au unit pe vecie. Nu exista zi in care sa nu ne vedem macar 5 minute sau daca nu reuseam sa ne intalnim, vorbeam ore intregi la telefon... Ce fericita eram, ce viata frumoasa… dar inevitabilul a sosit. Ne-am distantat, ne-am plafonat, nu mai stiai daca ma iubesti si ai decis sa ma inseli. Cand am aflat de ea am crezut ca cineva m-a lovit direct in piept cu un baros. Mi-ai spus ca nu stii ce e in sufletul tau, ca nu poti sa iti dai seama cu cine vrei sa fii si atunci am hotarat ca trebuie sa ne despartim. Pana la urma ai ramas cu ea iar eu am ramas cu amintirea unei epoci in care inca eram capabila sa sper, sa visez… atunci a inceput calvarul, de fapt continua si acum.

Stau intr-o camera goala, plina de fum si ma uit in jur … nu simt decat singuratate, nu simt decat un gol imens in care cad, si cad, si cad… dar nu e chiar atat de rau odata ce te obisnuiesti cu ideea ca pentru tot restul zilelor tale vei avea aceeasi blestemata senzatie. Nu a fost asta motivul, nu golul unde ar fi trebuit sa fii tu. A fost…. de fapt am obosit… am obosit sa zambesc, am obosit sa iubesc, am obosit sa ofer si sa nu primesc nimic in schimb, sa alerg de colo colo, sa scriu si … si am obosit. Nu mai stiu daca inainte era bine, nici nu mai stiu ultima oara cand m-am gandit la mine si i-am uitat pe ceilalti. Mda, stiu, nu e nimic nobil in asta, am aflat pe parcurs, am aflat ca dragostea nu e chiar ce credeam, nu e feerica, nu e blanda, nu e tandra, nu e fericita, dragostea e … doar dragoste. Pentru mine dragostea nu e decat suferinta, nu e decat golul din bucataria pustie, nu e decat renuntarea, nu e decat un sarut daruit unei alte persoane mai bune decat pot fi eu. Credeam ca o sa ma pot agata de inocenta la nesfarsit, ca ingerii nu vor inceta sa cante, ca simfonia de culori nu se va stinge niciodata dar in locul ei un gri monoton, deprimant mi-a invadat viata. M-am inselat in privinta lor pentru ca pana si ele m-au parasit… si din nou ma cuprinde acelasi sentiment nenorocit de singuratate. Dar… totusi… care a fost motivul acestei destainuiri? Nu mai tin minte… a, da… vroiam sa iti spun de ce, de fapt nu vroiam sa parasesc aceasta lume mizera fara sa iti spun de ce am acceptat sa ne despartim daca stiam ca o sa ma doara… am facut-o pentru mine, pentru tine, pentru noi. Am facut-o pentru ca dragostea e libertate, pentru ca daca te intorceai la mine insemna ca eu sunt alegerea voluntara, dar nu a fost sa fie asa, si in plus nu credeam ca totusi te iubesc atat de mult. Nu credeam ca o simpla privire ar putea sa creeze un astfel de sentiment.

Nu imi este frica de durere. Am fost crescuta in ideea ca viata e o lupta, sunt obisnuita sa lupt, sa ma zbat, sa sufar in general. M-am luptat cu viata de la prima suflare pana acum cand … am obosit. Nu mai pot sa zambesc, nu stiu cum sa ma port, nu stiu cum sa lupt cu dorinta asta de a te suna, de a te cauta… sunt atat de multe pe care nu le stiu si totusi nu voi ajunge sa le stiu… simt cum se scurge viata din mine, imi simt capul greu si il las sa cada pe perna uda, imi amintesc de cei care m-au crescut. Pun pariu ca nu ar fi banuit niciodata ca eu o sa sfarsesc asa, singura. Sticluta de otrava care acum un minut imi mangaia buzele zambeste ironic de pe podea. Simt cum continutul ei incolor imi invadeaza trupul si imi face inima sa stea in loc, inca o bataie si va obosi si ea… ultimul gand ti-l adresez tie iubite. Sa fii fericit, sa fii fericit asa cum nu ai mai fost niciodata, fa-o pentru mine, fa-o pentru viata care acum se stinge usor. Nici macar acum golul acela nu imi da pace, golul acela in care cad, si cad, si cad… inca o bataie, adio.

Cata durere pentru o neintelegere bizara. Caseta inregistra in continuare tacerea ce s-a lasat. A inchis reportofonul cu privirea pierduta, parca incerca sa o gaseseasca in camera aia pustie, parca incerca sa vada dincolo de lumea noastra. Picioarele pur si simplu refuzau sa ii sustina greutatea, ochii nu mai vroiau sa vada si inima si-ar fi dorit si ea sa se opreasca pentru ca fara ea, fara iubirea lui, lumea nu mai avea nici un sens. Cuvintele ei ii rasunau in urechi, ultimele ei cuvinte, ultimul gand lumesc. Daca ar fi stiut ca de fapt el inca o iubea si ca cea cu care a inselat-o disparuse de mult din viata lui poate ar fi fost altceva. Daca el nu ar fi avut orgoliul stupid de a o lasa pe ea sa il caute, poate ca povestea ar fi fost alta.

In sfarsit a gasit forta de a se ridica in picioare, stia ca o va regasi. Cu gesturi lente incarca revolverul. Intr-o secunda totul s-a sfarsit. Un punct rece si insensibil incununeaza acum doi oameni care ar fi meritat un va urma. Nu uita sa pretuiesti persoana de langa tine si nu uita ca in dragoste orgoliul nu isi are locul.